Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Sistemele de monitorizare continua a glicemiei, denumiti senzori de glicemie, sunt in acest moment tehnologia de ultima ora in tratarea diabetului zaharat.
Sunt dispozitive care masoara in mod automat si continuu valoarea glucozei. Ei nu masoara insa din sange, ci din tesutul interstitial.
Pentru a citi mai multe despre sisteme de monitorizare a diabetului, va rugam sa accesati articolul:”Aplicatii mobile pentru monitorizarea diabetului”.
Senzorii se monteaza cu ajutorul unui ac, in tesutul interstitial (zonele de montare sunt similare cu cele in care se face insulina: brate, fese, abdomen, spate si picioare).
Principiul de montare este acelasi ca si la cateterul venos: se inteapa cu un ac, apoi se scoate acul si in vena ramane canula de silican prin care se administreaza medicatia. La sensor se inteapa cu un ac, apoi se scoate acul si ramane sub piele o canula de silicon care va citi glicemia. Astfel, acul nu ramane in pacient pe parcursul celor 6, 7 sau 14 zile in care acesta poarta senzorul.
Canula de silicon care ramane in tesutul subcutanat al pacientului este imbibata cu o solutie, o substanta chimica. Aceasta substanta chimica face o reactie atunci cand intra in contact cu zaharul, aceasta reactie este transmisa catre senzor si tradusa in valoare a glicemiei.
Daca in tesutul subcutanat pacientul are o cantitate mai mare de glucoza, reactia chimica cu substanta in care este imbibat senzorul va fi mai mare si se va traduce intr-o valoare numerica mai mare afisata pe ecran. La fel si in cazul in care valoarea glucozei este mica, reactia va fi una de mica intensitate iar valoarea numerica va fi afisata in consecinta mai mica.
Senzorii ajuta la un mai bun control al diabetului zaharat deoarece pacientul vede in permanenta valoarea glicemiei sale si poate actiona.
Daca pacientul vede pe ecranul senzorului ca glicemia lui a inceput sa creasca, el va putea sa isi administreaza o doza fie de medicatie, fie de insulina pentru a opri cresterea si a mentine glicemia la o valoare normala.
Daca senzorul arata o valoare in scadere a glicemiei, pacientul va vedea si va putea fie sa isi administreze o doza mai mica de insulina, fie sa compenseze mancand ceva cu glucide (hidrati de carbon) care sa opreasca scaderea si sa evite astfel o hipoglicemie.
Un beneficiu real il au senzorii de glicemie pentru persoanele care nu pot lua decizii singure. Cum sunt, spre exemplu, copii mici. Acestia nu simt sau mai bine zis nu pot anunta o eventuala scadere brusca a glicemiei (o hipoglicemie) si risca sa intre in coma destul de rapid daca nu se actioneaza.
Daca copilul poarta sensor, un adult poate avea acces la valorile copilului, in timp real si poate interveni prompt ferind copilul de o complicatie acuta a diabetului zaharat. La fel si in cazul persoanelor varstnice, care sufera fie de dementa, fie nu mai pot comunica din cauza unor sechele ale unor altor boli (cum ar fi accidentul vascular cerebral). Nici acestia nu ne pot relata daca glicemia scade sau creste, un sensor insa poate fi urmarit de catre perosana care il ingrijeste pe batran si aceasta poate actiona.
Sa nu uitam ca o hipoglicemie severa poate pune viata in pericol mai ales la categoriile de pacienti “fragili” asa cum sunt copii si batranii.
In mometul de fata avem pe piata romaneasca doua tipuri de senzori de glicemie disponibili, senzorii Dexcom si senzorii Medtronic. Ambii necesita calibrari minim de doua ori pe zi, preferabil de doua – trei ori.
Deoarece senzorului trebuie sa ii “spui” din cand in cand unde se afla glicemia ta din sange, ca sa incerce sa egalizeze valoarea cu cea din tesutul interstitial de unde el citeste.
Aceste doua valori nu sunt egale, ele fiind dependente de schimbul de lichide de la nivel celular. Trebuie sa treaca zaharul din sange, in tesutul subcutanat si invers, sa iasa zaharul din tesutul subcutanat in sange.
Din cauza acestui proces natural, normal, de schimb de fluide, avem ceea ce se cheama o “intarziere” intre valoarea glicemiei din sange si valoarea glicemiei de pe senzor, citita din testutul subcutanat. Aceasta intarziere poate fi de 15 minute, si este mai evidenta atunci cand glicemia fie scade, fie creste extrem de repede. Corpul nu are timp sa faca acest schimb la fel de repede ca si viteza de scadere sau de crestere.
Senzorii de la Medtronic au durata de viata, garantata de producator de 6 zile, cei de la Dexcom au 7 zile. Exista si o varianta cu durata de viata 14 zile, care insa nu este pe piata din Romania. Acestia se numesc Freestyle Libre si nu necesita nici calibrari.
Acest articol este realizat cu sprijinul:
Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Medic Diabet, Nutritie si Boli Metabolice
Asociatia Acces la Sanatate © 2024
DESPRE PROIECT
Contact rapid
