Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Nefropatia diabetica este o complicatie cronica a diabetului zaharat. Poate aparea atat la diabetul zaharat de tip 1 cat si la diabetul zaharat de tip 2. Aceasta este mult mai frecventa la diabetul zaharat de tip 1 deoarece boala evolueaza mai mult timp. Nefropatia diabetica are timp sa se instaleze, ea debutand in copilarie, la adolescent sau la varsta de adult tanar. Este complicatia care vizeaza functia renala, ea afectand buna functionare a rinichilor.
Nefropatia diabetica mai este cunoscuta si sub forma de Boala Renala Diabetica sau Boala Cronica de Rinichi. Ea este caracterizata de cresterea valorii creatininei din sange peste valorile normale. Valorile normale de referinta ale creatininei sunt intre 0.7 – 1.3 mg/dl. O alta caracteristica a nefropatiei diabetice este scaderea ratei de filtrare glomerulare, adica scade capacitatea de functionare a rinichiului. Aceasta rata de filtrare glomerulara este calculata printr-o formula, in functie de valoarea creatininei din sange, varsta si sexul pacientului. In functie de valoarea eRFG (ratei de filtrare golmerulare) se stabilieste stadiul bolii de rinichi si tratamentul acesteia. Tratamentul poate varia, de la o simpla restrictie de proteine in stadiile incipiente ale bolii. Pacientul nu mai are voie sa manance carne decat ocazional si uneori deloc, pana la tratamentul cu dializa in stadiile foarte avansate ale bolii.
Se considera afectare renala, in practica curenta medicala, si se trateaza ca si boala renala incepand de la stadiul 3a pana la 5.
Ea este, cum spuneam mai sus, o complicatie cronica a diabetului zaharat fie de tip 1 fie de tip 2. Este o consecinta a unor valori mari de glicemie pe o perioada indelungata de timp. In tratamentul diabetului zaharat exista, ceea ce numim, un “prag renal” al glucozei din sange. “Pragul renal” se atinge la valori ale glicemiei de 180mg/dl si peste aceasta valoare. In momentul in care pacientul are glicemia mai mare sau egala cu 180mg/dl, corpul sesizeaza ca valoarea zaharului din sange este mare si incearca sa o scoata din organism. Corpul scoate zaharul in exces prin urina, practic il trece prin rinichi pentru ca mai apoi sa il scoata la exterior prin urina.
Zaharul in exces trecut prin rinichi dauneaza acestuia pe termen lung si duce la probleme de rinichi in viitor. Astfel, pacientul diabetic primeste recomandarea ca valoarea lui de glicemiei sa nu depasesca pragul renal nici macar dupa ce a mancat. Pentru a putea fi in siguranta, un pacient diabetic trebuie sa aiba o valoarea glicemei sub 140mg/dl la doua ore dupa masa.
Aparitia nefropatiei diabetice ne arata un dezechilibru cronic al diabetului zaharat, acel pacient a avut vreme foarte indelungata, de regula peste 5 ani, valori ale glicemiei foarte mari, peste “pragul renal”.
Nefropatia diabetica este o boala progresiva, ea nu se vindeca, doar poate fi stopata evolutia ei daca valorile glicemei se imbunatatesc si se instituie tratamentul. Singurul tratament al acestei boli este transplantul de rinichi in cazul pacientilor care au ajuns la stadiul 5, moment in care fac dializa. Din pacate, donatorii sunt putini. Listele de asteptare sunt extrem de lungi iar sperantele de supravietuire ale acestor pacienti nu sunt foarte mari, din momentul in care au inceput dializa.
Cel mai bun tratament este preventia. Astfel, este extrem de important ca pacientii cu diabet zaharat sa aiba valori ale glicemiei si ale hemoglobinei glicozilate in tinte, pentru a evita astfel aparitia complicatiilor. Daca pacientul este bine echilibrat din punct de vedere al diabetului zaharat, este putin probabil ca el sa dezvolte o boala de rinichi, in fapt orice alta complicatie. Insa daca pacientul este dezechilibrat, riscurile lui sunt direct proportionale cu valorile glicemiei (cu cat este mai mare glicemia cu atat va fi mai mare riscul sa dezvolte complicatii pe termen lung).
Acest articol este realizat cu sprijinul:
Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Medic Diabet, Nutritie si Boli Metabolice