Diabetul si somnul

Diminuarea orelor de somn a devenit obisnuita in multe societati, datorita raspandirii institutiilor educationale moderne si prin disponibilitatea unor gadget-uri de comunicare moderne. Timpul de somn a scazut cu pana la doua ore in majoritatea Statelor Unite. In prezent, aproape 40% dintre tinerii adulti americani dorm mai putin de sapte ore pe noapte, iar la varsta de mijloc, o treime dintre oameni dorm mai puţin de sase ore pe noapte. Acest lucru s-a dezvoltat simultan cu o crestere semnificativa a obezitatii si a prevalentei diabetului.

Orele de somn

Somnul la om este format, de obicei, dintr-un singur set de 7-9 ore pe noapte, in timpul caruia omul nu se hraneşte, insemnand o perioada lunga de repaus pe durata noptii. Din acest motiv, sensibilitatea la insulina si activitatea celulelor β-pancreatice, ca raspuns la nivelele de zahar din sange, variaza in timpul somnului, mentinand un nivel constant al glicemiei in aceasta perioada de repaus. Acest lucru este evident in comparatie cu scaderea concentratiilor de glucoza de 10-20 mg / dl care are loc intr-o perioada de timp similara, de repaus alimentar, in timp ce persoana este treaza, culcata si inactiva.

Glucoza homeostata in timpul somnului

Mecanismele homeostatice de glucoza care functioneaza in timpul somnului includ, prin urmare, productia de insulina si reglarea sensibilitatii, cantitatea de absorbtie a glucozei de catre tesuturi in timpul somnului si toleranta la glucoza in perioada de somn. Este important de observat faptul ca toleranta la glucoza este la minim in timpul perioadei de mijloc a somnului, iar acest lucru coincide cu un minim de utilizare a glucozei din creier in timpul unui somn liniştit, si a scaderii utilizarii periferice a glucozei. Aceste schimbari se inverseaza spre dimineata. Ele sunt, de asemenea, asociate cu somnul in timpul zilei.

Mecanismele care stau la baza intolerantei la glucoza, la persoanele cu tulburari de somn, pot implica modificari ale somnului. De exemplu, cand fiintele umane sunt complet lipsite de somn, ele prezinta un comportament alimentar excesiv sau o toleranta redusa la glucoza. Acest lucru este rar, totusi, apare mai frecvent la persoanele care dorm mai puţine ore decat ar fi normal.

Tulburarile de somn

La pesoanele cu tulburari de somn, comportamentul alimentar este insotit de afectarea metabolismului glucozei, doar in cateva zile. Nivelurile leptinei (hormonul responsabil cu senzatia de saţietate) scad cu aproape o cincime si, din moment ce acesta este un hormon anorexigenic, se promoveaza hranirea, cu activare simpatica. S-a observat o crestere de aproape 30% a nivelurilor grelinei, un hormon care creste apetitul, si corespunzator, dorinta de a manca alimente bogate in carbohidrati, creste cu o treime. Din nou, s-a constatat ca reactia la insulina a fost redusa la acesti subiecti.

Cu timpul, producerea in exces a insulinei cauzata de o alimentatie bogata in carbohidrati simpli poate duce la o rezistenta la insulina. Aceasta apare atunci cand, in ciuda faptului ca pancreasul produce o cantitate suficienta de insulina, celulele din organism sunt rezistente la efectele ei. Lipsa somnului, chiar si pentru o noapte, poate creste riscul de rezistenta la insulina.

Prevenirea diabetului cu ajutorul somnului

Multe studii extinse au aratat ca somnul timp de sase ore sau mai putin, sau de noua ore sau mai mult, poate fi un semn al riscului crescut de intoleranta la glucoza sau diabet zaharat. Este evident ca obisnuinta de a respecta programul de somn, inceputa inca din copilarie, poate juca un rol important in prevenirea primara a diabetului zaharat.

Pe acelasi subiect: