Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Este o boala prin care tesuturile corpului uman ajung sa necrozeze, cu alte cuvinte sa moara. Aceasta boala ataca pielea, tesutul de sub piele, muschiul si fascia care sustine muschiul. Este cauzata de catre bacterii, asa numitele bacterii „mancatoare de carne” care patrund in tesuturi si le distrug.
Aceasta boala este rara dar este foarte grava si poate afecta atat oamenii intr-o stare buna de sanatate cat, mai ales, persoanele care au un sistem imunitar deficitar asa cum sunt pacientii cu diabet zaharat.
Fasceita necrozanta este mult mai des intalnita in randul pacientilor cu diabet zaharat, ei facand si o forma mai grava de boala.
Boala este data de unele bacterii, asa cum spuneam mai sus, in special bacteriile din grupul Streptococului. Pentru a putea sa intre in organism, bacteria are nevoie de o asa zisa „poarta de intrare”. Pacientul are deja o rana deschisa sau o leziune la nivelul pielii pe unde bacteria poate sa patrunda.
In contact cu pielea lezata, bacteria isi face loc si intra sub piele unde poate produce leziunea sau merge prin circuitul sangvin si produce o leziune la distanta de locul de intrare. Cel mai adesea leziunile apar la nivelul picioarelor, dar ele pot aparea in orice alta parte a corpului.
Boala se instaleaza rapid, brutal chiar. Pacientul observa la nivelul picorului o leziune initial rosie, umflata, calda si extrem de dureroasa.
De multe ori el nu poate pune in legatura respectiva leziune cu un traumatism anterior. Cand este intrebat daca s-a lovit in locul respectiv, relateaza ca nu isi aduce aminte sa se fi lovit. Povesteste insa ca acolo avea o zgarietura deschisa.
Asadar, la nivel de picior apare o „buba” extrem de dureroasa, mai dureroasa decat orice alta leziune ar fi avut pacientul in trecut.
Daca leziunea apare brusc, de pe o zi pe alta si este si extrem de dureroasa, pacientul trebuie sa se adreseze de urgenta medicului deoarece acestea sunt doua semne caracteristice pentru Fasceita necrozanta.
Primele semne sunt cele locate: durerea, inrosirea locului, caldura locala si umflarea zonei. Aceste semne locale pot fi insotite si de semne generale cum ar fi febra, frisoane si stare de oboseala inexplicabila. Aceste semne apar de obicei in primele 24-48 ore de la momentul in care bacteria a patruns in corp.
Daca nu se intervine la timp, semnele generale se pot agrava ajungadu-se pana la semnele de soc septic care includ apatia, starea de obnubilare/confuzie si chiar coma.
Evolutia acestei boli este una extrem de rapida, iar netratata poate duce la decesul pacientului in cateva zile.
Dupa prima zi au aparut semnele locale, dupa inca o zi, zona de roseata se transforma intr-o zona de culoare rosu inchis si mai apoi ajunge catre ablastru-mov.
Dupa inca 4-5 zile zona de infectie se transforma in zona de gangrena.
Iar dupa inca 2-3 zile tesutul cangrenat se desface pur si simplu de cel sanatos si infectia se muta catre alte tesuturi ale organismului. Cu alte cuvinte, bacteria a „mancat” tesutul respectiv (ce era bun din el), acum a putrezit si s-a desprins, iar bacteria s-a mutat la „alta masa”.
Ia noul loc unde s-a mutat bacteria va face la fel, rezultatul fiind acelasi.
Prezentare de urgenta la medic, de preferat intr-un spital mare in care sa existe posibiliatea efectuarii de analize specifice cat mai rapid. Analizele vor fi recoltate si din sange dar si din plaga infectata.
Chiar inainte de diagnosticul de certitudine al bolii, se va incepe un tratament agresiv cu antibiotic de spectru cat mai larg pentru a incerca cat mai mult limitarea raspandirii bacteriilor in restul organismului. Dupa ce vin rezultatele analizelor se va trece pe antibioticul tintit specific pe bacteria respectiva.
Se va mai efectua un tratament medicamentos care sa vizeze starea de soc a pacientului; acesta necesitand sa fie reechilibrat atat hemodinamic cat si respirator.
De cele mai multe ori tratamentul complet include si manevre chirurgicale care sunt menite sa elimine zonele de tesut infectat si sa permita tesutului sanatos vindecarea din interior.
Uneori, tratamentul antibiotic si de suport medical nu este suficent si trebuie sa se apeleze la tratament chirurgical radical, adica la amputarea completa a membrului la care se afla infectia. Din fericire, in ultimii ani, din ce in ce mai mule antibiotice sunt la indemana si amputatiile sunt din ce in ce mai rare.
Acest articol este realizat cu sprijinul:
Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Medic Diabet, Nutritie si Boli Metabolice
Asociatia Acces la Sanatate © 2024
DESPRE PROIECT
Contact rapid
