Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Aproximativ 25% dintre persoanele cu diabet zaharat de tip 1 si 80% dintre persoanele cu diabet zaharat de tip 2 suferă și de hipertensiune arteriala (HTA).
Un pacient cu diabet zaharat se afla la risc de a face boli cardiovascular: infarct miocrardic, accident vascular cerebral, boli de rinichi si alte probleme de sanatate, iar daca are si hipertensiune arteriala, acest risc practic se dubleaza.
Concret, hipertensiunea arteriala este un factor de risc independent pentru complicatiile macro si micro-vasculare ale diabetului, cresterea ambelor valori ale tensiunii corelandu-se cu o rata crescuta a mortalitatii la persoanele diagnosticate cu diabet zaharat. Sunt studii care arata ca prevalenta diabetului zaharat si a hipertensiunii arteriale cresc odata cu inaintarea in varsta a populatiei. Este esential ca hipertensiunea arteriala sa fie diagnosticata la timp si mai ales trebuie tratata.
Scopul tratamentului antihipertensiv la persoanele care au varsta peste 18 ani si sunt diabetice, trebuie sa fie reducerea si mentinerea tensiunii arteriale sistolice sub 130 mg Hg, iar a celei diastolice sub 85 mm Hg.
De exemplu, in cazul diabetului zaharat tip 1, prevalenta HTA este destul de mică, aproximativ 5% si apare dupa 10 ani de evolutie a bolii, de 33% dupa 20 de ani si de 70% dupa 40 ani. Insa in cazul diabetului zaharat tip 2, anumite studii sustin ca prevalenta HTA a fost de aproximativ 40% in momentul diagnosticarii diabetului, acest procent fiind mult mai mare la pacientii cu proteinurie.
De asemenea, in cazul diabetului zaharat de tip 1, HTA este asociata cu boala renala cronica, fiind practic o consecinta a microangiopatiei ce afecteaza rinichiul. In consecinta, tratamentul HTA in astfel de cazuri este si tratamentul nefropatiei diabetice, ajutand la reducerea eliminarilor urinare de albumina si incetinirea progresiei spre insuficienta renala cronica.
In tratamentul hipertensiunii arteriale la pacientii cu diabet este esentiala schimbarea stilului de viata al bolnavului, tratamentul nefarmacologic instituit astfel putand fi utilizat uneori ca terapie constanta, insa sunt si cazuri in care este utilizat numai ca terapie adjuvanta. Ceea mai importantă modificare a stilului de viată este o alimentație desodată (fară sare)!
De asemenea, este esentiala scaderea in greutate, fiindca obezitatea este un factor suplimentar de agravare a rezistentei la insulina, iar scaderea in greutate, fie si numai cateva kilograme duce la o ameliorare a tensiunii arteriale si va exista si un bun control glicemic.
In concluzie, principalele metode terapeutice care s-au dovedit a preveni si/sau a reduce riscul cardiovascular prin scaderea tensiunii arteriale in diabetul zaharat sunt: mentinerea unui control glicemic optim pe termen lung, adoptarea unor masuri igieno – dietetice, dar si administrarea unui tratament precoce cu agenti antihipertensivi.
Acest articol este realizat cu sprijinul:
Articolul este realizat de Dr Parliteanu Oana-Andreea
Medic Diabet, Nutritie si Boli Metabolice