Metode farmacologice in terapia obezitatii

Atunci cand regimul igieno-dietetic este insuficient sau nu are rezultatele asteptate, se va recurge la terapia farmacologica.

Astazi, la nivel mondial, exista un numar mare de molecule care sunt acceptate in tratarea obezitatii.

Concret, sunt doua mari categori de molecule:

• Molecule care au rolul de a reduce apetitul si de a da pacientului o stare de satietate. In aceasta categorie intra agentii noradrenergici, agentii serotoninergici (care stimuleaza sau inhiba recaptarea seretoninei), agenti complecsi serotoninergici-adrenergici (inhiba in egala masura recaptarea serotoninei si nonadrenalinei).
• Molecule care au rolul de a diminua absorbtia nutrientilor la nivelul tubului digestiv.
• Molecule noi, care au rolul de a reduce apetitul prin antagonizarea opioizilor si inhibarea recaptarii dopaminei/norepinefrinei.
• Molecule utilizate si in diabetul zaharat tip 2, ce actioneaza ca agonisti ai receptorului peptidic-1 asemanator glucagonului (GLP-1) si intarziere evacuarea stomaculuisi scad aportul alimentar.

Exista numeroase studii in derulare care cerceteaza la ora actuala eficacitatea administrarii altor tipuri de medicamente care ar putea avea un beneficiu in terapia obezitatii. Insa, in ciuda numarului mare de molecule farmacologice active utilizabile in terapia obezitatii, administrarea acestora este limitata de efectele adverse destul de mari pe care acestea le au dar si din cauza ca ele au efect limitat in timp, fiind practic eficiente pentru scurt timp.

Mai mult, cele mai multe medicamente care se prescriu pentru tratamentul obezitatii au o actiune directa asupra neurotransmitatorilor cerebrali serotonia si noradrenalina, care intervin in producerea senzatiei de satietate si controlul apetitului. Pentru un timp, inclusiv amfetaminele au fost o solutie farmacologica buna, dar in prezent, utilizarea si recomandarea acestora este limitata fiindca produc o multime de efecte secundare precum: insomnii, hipertensiune arteriala sistemica, hipertensiune pulmonara.

Articolul este realizat de Dr Căpraru Oana Maria

Medic specialist endocrinologie, doctor in stiinte medicale, RMN Diagnostica Brasov

Pe acelasi subiect: