Anca Rusen | Rubrica: Comunicarea cu copilul | 20 noiembrie 2018
Diabetul zaharat este o afectiune cronica care afecteaza toata familia, nu doar pacientul diagnosticat. Inclsuiv diagnosticul de prediabet poate starni neliniste si teama in sufletul unui persoane. Cum se descurca aceasta emotional si cine il poate ajuta?
Despre rolul consilierii dar si despre impactul bolii asupra vietii persoanei diagnosticate am discutat cu psiholog Elena Ionescu.
Corect ar fi consiliere. Este vorba despre risc, nu despre boala in sine. Ii ajutam sa constientizeze situatia in care se afla si cum pot preveni aparitia bolii.
In sedintele de consiliere sunt evidentiate si discutate posibilele complicatii care pot aparea atunci cand boala se instaleaza, pentru a-i ajuta sa trateze cu seriozitate subiectul. Evident ca este necesar sa accentuam faptul ca, tratand cu responsabilitate problema, fiind de acord ca o schimbare a stilului de viata le poate aduce beneficii importante, persoanele respective pot avea o viata normala din toate punctele de vedere. Ne aflam intr-o perioada de timp in care medicina a gasit metode de tratament, mult mai eficiente si usor de administrat, precum si de control al eficientei acestuia.
O boala cronica vine ca o “pierdere”, pierderea sanatatii depline. Fiecare persoana trece prin travaliul pierderii in modul propriu – unii mai repede, altii mai greu, dar cu totii au nevoie de suport adecvat pentru a depasi aceste momente.
In primul rand, este nevoie de a le arata parintilor ca nu sunt singuri in fata diabetului zaharat, ca suntem alaturi de ei. Atunci cand sunt cuprinsi de teama, de incertitudinea bolii, consilierea le poate fi un aliat. Cu multa grija si empatie, mereu le raspundem la numeroasele intrebari si temeri cu care se confrunta. Avem grija sa informam corect despre posibilitatile de tratament, care sunt din ce in ce mai usor de administrat, despre metodele moderne de control al glicemiei care nu necesita intepaturi si sunt bazate pe tehnologii moderne. Ii informam ca aceste costuri sunt suportate integral de stat. Ei bine, toate acestea ii ajuta sa se simta sprijiniti in gestionarea acestei situatii, sa capete incredere ca pot avea control asupra bolii. Industria alimentara vine si ea in sprjiinul lor, prin producerea unor game diverse de alimente, special concepute pentru persoanele cu diabet.
Sunt deschisi si vin la psiholog atunci cand sunt implicati prin proiecte, ca de exemplu Programul “inCerc”, unde nu sunt costuri. Altfel, se adreseaza destul de rar. Probabil in sectiile de diabetologie, unde sunt psihologi angajati, adresabilitatea este mai mare.